Povestea unui alb!

In ultimul timp, mesajul.....indemnul sau cum vreti voi sa-i spuneti "NO TO RACISM" este emblema tuturor competitiilor sportive, tuturor manifestarilor de o amploare mai mare. De cateva zile, a inceput in Africa de Sud, "Cupa Confederatiilor" la fotbal, o competie sub egida FIFA, o repetitie generala la campionatul mondial din 2010. Dar iata unde vreau sa ajung.La meciul echipei gazda(Africa de Sud) cu Iraq, un stadion arhiplin il huiduia permanent pe acest jucator din imagine, pe nume Matthew Booth. Consternarea a pus stapanire pe mine, pe comentatori si, poate, si pe unii dintre milioanele de oameni care urmareau acest meci. Nu intelegeam ce se intampla si tot incercam sa gasesc o explicatie la aceasta situatie incredibila. Intr-o prima faza am inceput o analiza din punct de vedere a randamentului pe teren a acestui jucator si sincer, nu mi s-a parut mai "slab" valoric decat ceilalti jucatori sud-africani; apoi am verificat daca facea parte din lotul vreunei adversare de traditie a echipei pe terenul careia se juca acest meci si am descoperit ca in "primul 11" mai era un fotbalist, coechipier cu Booth la echipa acestuia de club insa nici vorba ca acela sa fie huiduit. Concluzia a fost dureroasa si chiar am o intrebare in acest sens: Cand niste oameni de culoare huiduie si sicaneaza permanent pe singurul jucator alb din acea echipa se numeste tot rasism?

"Dreapta" romanesca

Facand o analiza obiectiva a politicii europene observam ca fortele de dreapta reprezinta un pol de putere. Ideea nationala incepe usor usor sa-si puna iarasi amprenta asupra constiintei europene...o constiinta mult prea "robotizata" in anumite momente. Succesul "dreptei" trebuie sa ne trezeasca si pe noi din apatia in care ne aflam si sa uneasca sub un singur stindard toate fortele nationale din Romania fiindca doar asa am putea stavili, in special, infuzia de antiromanism a maghiarilor de pe la noi. Trebuie sa fim cu totii "in duhul lui Stefan cel Mare si Sfant"; sa luptam pentru ce-i al nostru si sa lasam in urma noastra o tara armonioasa si un popor demn de stramosii sai.

Laszlo Tokes: Limba maghiara ar trebui sa devina limba oficiala in Transilvania, iar romanii ar trebui sa o invete

Vazand aceasta declaratie imi dau seama ca noi ca si popor purtam povara unui blestem, si anume, acela al nepasariii si al hibernarii totale. Acceptam cu zambetul pe buze si cu un stoicism bolnav orice umilinta ca nimeni altii. Nu e posibil asa ceva..trebuie sa ne trezim....trebuie sa constientizam ca valorile romanesti, istoria noastra si pamantul asta sfintit cu sangele a milioane de romani trebuie aparate. Nu putem accepta la nesfarsit acest tip de comportament plin de nerecunostinta si plin de nesimtire...un comportament reprezentativ pentru un om ca Laszlo Tokes. Aceasta declaratie m-a facut sa lacrimez...m-a facut sa fiu scarbit......m-a facut sa-mi dau seama de gravitatea situatiei din Ardeal. In poveste se spune sa te feresti de omul ros si de omul span; eu zic sa fim atenti la urmasii lui Atilla.